Un risotto clasic e una din rețetele ce pot tranforma radical starea de spirit, mai ales când ceva delicios reușește să aibă un efect asupra stărilor tale. Pentru noi, are. Întodeauna. Și de aceea suntem aici! Un gust aparte, o textură, un parfum – ne trasformă senzațiile, ne opresc timpul, ne metamorfozează.
De ce e risotto-ul acesta wild? De la ciupercile sălbatice, gălbiorii de pădure. De o finețe aparte, ei schimbă total abordarea, față de champignon sau pleurotus. Sunt mai … nobile, mai aristocrate.
Noi am încercat rețeta și în varianta gândită inițial, cu somon, dar și vegetariană (sau vegană)
Memento: Această rețetă are cantitățile măsurate pentru doi meseni
Metodă de preparare:
La această rețetă, totul se face cu migală. Cu mâini ușoare, lent și după cum ghidează sufletul. Pașii sunt exacți, matematici, dar inima suflă patimă pe sub picioare, ca o gheață subțire pe care să aluneci ușor.
Se pregătesc două tigăi dragi nouă – una pentru orez, iar cealaltă pentru ciuperci.
În prima tigaie călim ceapa tăiată mărunt în două linguri de ulei de măsline. Se adaugă orezul, și se amestecă încet. Un cubuleț de unt le taie respirația. Se amestecă până când orezul absoarbe tot untul topit.
Consommé-ul, care este pregătit dinainte și răcit la temperatura camerei, se adaugă peste orez, polonic cu polonic, așteptând ca orezul să absoarbă încet-încet tot ce îi dăruim. Se gustă la fiecare pas, ca să ne dăm seama dacă orezul e destul de fiert sau nu. Adăugăm consommé până când orezul are consistența dorită, nouă ne place al dente. La sfârșit, un cubuleț de unt transformă orezul într-o poveste. Acest procedeu durează destul de mult, creând cumva o relație aparte cu rețeta noastră. E o apropiere ce se clădește parcă la fiecare polonic de lichid în plus. Testăm, gustăm, privim, suntem la puls.
În cealaltă tigaie punem tot în două linguri de ulei de măsline ciupercile. Cu puțină sare le ajutăm să se înmoaie, apoi cu un cubuleț de unt să capituleze în moliciune și arome. Urmează cam două linguri de sos de soia pentru a da o notă de nuci, încrâncenată și fastuoasă, gălbiorilor. Rumenite, aurii și încăpățânate, se adaugă peste orezul deja pregătit.
În farfurie, peste orezul cu ciuperci, punem frunze de valeriană, fâșii domoale de somon afumat, germeni de ridiche și o idee de ulei de măsline pentru a da un echilibru de texturi.
Pentru varianta vegetariană, se poate renunța la somon, iar pentru cea vegană, la untul de pe parcursul rețetei, înlocuindu-l cu ulei de măsline sau cu un alt ulei presat la rece care vă place.
Pentru noi nu-i doar mâncare… e (con)știința artei gătitului! Poftă bună!